MANTUITORUL

Pe dumul înspre Golgota
Urca cu greu Mântuitorul!;...
Din depărtări Satan vedea
un om -şi-n El, pe Suveranul.

Vedea salvarea omeniri,
prin Cel venit din veşnicie!
Când veni clipa condamnări
Intră tot iadu-n bucurie,

În hohote,c-un râs barbar
Se bucura tot iadul;
Văzând cum urcă pe Calvar
Acel ce-a creat omul .

Se bucură şi neputinţa
În clipa aceea de durere.
Căci crucea Lui era prea grea
Şi n-avea nici o mângâiere!

La părăsit tot universul
În clipa crudă de durere!
Se-ntunecase tot văzduhul
Şi soarele din strălucire!

Din Mielul sfânt de pe calvare
Ce fos-ta răstignit!
Se ridică un mare har
Un Leu din neamul sfânt.

Leul din iuda ce vorbea
Profeţi din vechime!...
Căci va veni ca şi o stea
Din slăvile divine.

El va domni o veşnicie
Căci El este puterea,
Îşi va lua o seminţie
Acolo-n slava Sa.

Atuncea se deschise cerul
Soarele-un drum croi-ta!...
Văzând cum urcă voievodul
Acolo-n ţara SA

Văzând cum morţi din şeol
Spre ceruri se îndreaptă;
Când liberaţi au fost de-acol
Cu-a sângelui sfânt plată!

Atunci satan s-anspăimântat
De-a Lui putere mare!
Iar jos doar sângele-a rămas
Ca să mai dea iertare.

Şi azi mai spală de păcat
Pe orce păcătos,
Şi azi mai iartă-un condamnat
chemândul El duios.

Şi azi coboară pe pământ
Cu drag la muritor!
Şi azi mai strigă prin cuvât
Curând am să cobor!

Iubitul meu tu nul auzi
Cum bate-n poarta ta?
Nu vrei la lume să cedezi
Să intri-n slava Sa?

Mai e puţin şi va veni
Cu slava lui cerească
Şi vai de cei ce vor dormi
Când El o să sosească

Ferice de acei aleşi
Ce-au stat în privegghere
Cu Domnul vor trăi pe veci
În marea Lui splendoare.

3-20-2007gl