GRĂDINARUL


Un grădinar din neam împărătesc
Adună pomi, la marele Stăpân!
Şi îi plantă în locul cel regesc
Să poată-aduce rodul cel mai bun.

La anul când se-apropie recolta
Trecu Stăpânul prin aceea grădină;
Privi la pomi să vadă şi El roada,
La cei plantaţi s-aducă roadă bună.

La uni găsi rod îmbelşugat,
Şi se-nălţ-au spre cer cu fălnicie...
Dar printre eii, văzu un pom uscat,
Şi-acesta nu-I aduse bucurie.

-"Tăiaţi copacul". Porunci Stăpânul".
A fost plantat cu drag el în grădină,
Să ardă-n foc cu trestia şi fânul
Căci roade n-a adus el în lumină.

-Am pus eu slujitorii să-l îngrijească!
Să îi adape de l-al meu izvor.
Dar rod el n-a adus să-mi răsplătească,
-„Tăiaţi-l „ Aruncaţi-l în cuptor.

O. frate drag, te-treabă azi Stăpânul
Ce roade-aduci, pentru a Lui hambar!
Vezi să nu arzi, ca trestia şi fânul,
Să nu munceşti aicea în zadar,

El ţi-a trimis învăţători destoinici!
Să îţi vorbească despre mântuire...
El ţi-a lăsat cuvântul vieţi veşnici.
În cartea sfântă poţi găsi iubire,

-Adu-I doar roade bune şi curate
Împarte din al cerului iubire,
Nu te-adăpa din vasele pătate
Ci vino la izvor cu bucurie.

-Împarte-ţi pâinea cu acei săraci,
Ocupăte de cei fără speranţă!
De cei a căror inimi mai sunt reci
Dute la ei, dar dute prin credinţă!

Atunci în ziua sfântă-a revederi
Când Mirele pe nori va apărea!
Vei auzi strigarea deşteptării
Şi cu cei sfinţi spre ceruri vei zbura.

Iar toţi acei ce rod nu au adus
Vor fi tăiaţi şi aruncaţi în foc
Căci fiul Tatălui odată-a spus
Numai cei sfinţi în cer vor avea loc.

Întoarce-te dar din a nopţi beznă
Munceşte pe al cerului ogor.
Şi vei avea o răsplătire demnă
Când va veni al nostru Salvator!

joi, 2 noiembrie 2006 gl