Închisoarea dorinţelor
Închisoarea dorinţelor
Venim în lume goi, cu mâna goală,
Purtând pe umeri goală, o desagă,
Intrăm apoi de grabă într-o şcoală,
De care inima, aşa uşor se leagă.
Profilul ,,Vechii şcoli" este dorinţa,
Iar ,,Dascălul suprem" nemulţumirea,
Aici noul născut î-şi dă silinţa,
Să înveţe-n mod greşit ce-i fericirea.
Când se îneacă-n plâns de răutate,
Comportamentul lui te îngrozeşte,
Să-l poţi opri din plâns nu se mai poate,
Dacă dorinţa nu i se-mplineşte.
Împinşi de mâna caldă a iubirii,
Î-i împlinim dorinţele , fireşte,
Însă crescând cu el, în taina firii,
Bagajul cu dorinţe se măreşte.
Şi vine-o zi când s-a făcut om mare,
Cu planuri mari şi multe năzuinţe,
Când ,,Şcoala" se transformă-n ,,Închisoare"
Iar el ajunge ,,Rob" unor dorinţe.
Nu poate fi mai mare condamnare,
Decât să-ţi fie mintea-ncătuşată,
Mai grea şi mai urâtă închisoare,
Nu cred că poate exista vreodată.
Să cauţi în întuneric fericirea,
Prin temniţa în beznă cufundată,
Unde veghează-asupra ta, nemulţumirea,
Să nu ajungi în libertate, niciodată.
Există totuşi, uşă de scăpare,
Prin care poţi să ieşi de-aici afară,
Poţi părăsi cumplita închisoare,
Eliberat de marea ta povară,
Dacă-ţi vei aţinti spre Cer privirea,
Uitând de lucrurile trecătoare,
Legându-ţi inima de moştenirea,
Ce te aşteaptă-n Slava viitoare.
Vei înţelege-atunci ce grea-i robia,
Cumplitelor dorinţe nemplinite,
Ce ţi-au răpit din viaţă bucuria,
Şi clipele frumoase, fericite.
Opreşte astăzi lunga ta căutare,
E timpul pentr-un ceas de mulţumire,
Poţi părăsi acum neagra-nchisoare,
În care nu există fericire !!!!
Te-ntoarce la Isus! şi te închină,
La El, doar vei găsi eliberare,
Şi liber, poţi ieşii cu El de mână,
Din a ,,Dorinţelor cumplită închisoare"
Ilie Belciu