Destinul meu

M-am rătăcit în codru de iluzii
Când părăsisem pajiştea credinţii.
Strigam cu muţii şi-ascultam cu surzii,
Întunecate instigări dând minţii!

Dar iată, simt din nou euforie,
Acasă întorcându-mă, la seş.
M-apucă iar o foame aurie
De Litera ce-o renegam ades.

Mă-nfrupt cu lapte, miere, pâine, sare,
Iar terafimii vremii îi resping!
Nu sunt ostatec crizei monetare,
Sunt destinat himera ei s-o-nving...

Din Jertfa sfântă, sânge rubiniu
Dizolvă septic munţii de păcate.
În mine curge Paracletul, viu,
Şi-n unda Lui urc în eternitate...