FIRE SI DUH
Galateni 5:16
„Zic dar: „umblaţi cârmuiţi de Duhul,
şi nu împliniţi poftele firii pământeşti."
*****
În trupul meu de om nemuritor,
Se dă o luptă între fire şi duh.
Firea vrea, ce ochii văd şi vor,
Duhul vrea ochii spre văzduh.
Firea adună efemere comori,
Duhul viaţă sfântă, inimă curată.
Firea se răzvrăteşte de multe ori,
Duhul spre a cerului comori cată.
Firea nu vede fructul veninos,
Pe care-l creşte-n grădină plăcerii.
Duhul adună roade cu mare folos,
Comori ce trec prin focu-ncercării.
Firea adună pe foc paie şi fân,
Duhul adună aurul neprihănirii,
Firea-şi are vrăjmăşia stăpân,
Duhul toate nestematele iubirii.
Inima, în ură o tot macină firea,
Ş-un compromis o înveninează.
Duhul vrea inimii dezrobirea,
Şi o minte spre veşnicii, trează.
Duhul pentru om râvneşte cerul,
Să intre-n măreţele ei splendori.
Dar firea ucide vieţii, izvorul,
Adună grămadă al păcatelor nori.
Duhul tânjeşte după viaţa eternă
După mântuirea Divinului Miel.
Răul pune pe fire pecete paternă,
Omul să sufere-n iad alături de el.
Duhul face-n om caracterul divin,
Şi umple inima de agape iubire.
Firea dă omul sub al patimilor chin,
Şi-l aruncă-n inferna mare, pieire.
Dă-mi Isuse puterea Ta divină,
Să răstignesc firea-mi păcătoasă.
Sfinţeşte-mă, să fiu fără vină,
Să urmez calea de Tine aleasă.
Fă duhul să rodească-n mine,
Un rod bogat spre a Ta Slăvire.
Fire dumnezeiască pune-n mine,
Uscată şi-aruncată fie a mea fire.
Rod bogat din a dragostei, flori:
Credincioşie, bunătate şi milă,
Să rodească-n inima mea-n zori
Al smereniei fină-albă zambilă.
Măreşte Isuse în mine credinţa,
Până dincolo de-a Tale splendori.
Veghează să-mi duc pocăinţa,
Până în ţara de dincolo de nori.
Acolo-n ţara unde nu e moarte,
Unde-i împărăţia Ta, Emanuel,
Unde nimic nu ne va desparte.
Eşti Mirele meu, Slăvitule Miel.
*****
Galateni 5:17
„Căci firea pământească pofteşte împotriva Duhului,
şi Duhul împotriva firii pământeşti:
sunt lucruri potrivnice unele altora,
aşa că nu puteţi face tot ce voiţi."
Amin!