CHEMARE



Prieten drag din lumea disperată
n-ai vrea să găseşti cetatea cea sfântă?
O ţară ce-i dincol de soare şi nori
Acolo răsună măreţe cântări
Acolo e Cel ce-a creat universul
pământul întreg şi tot ce-are mersul;
Iar omul în timpul de noapte, în vis,
parcurge un timp prin cetatea de sus,
străbate văzduhul cu tot ce-i în cale
se duce mai sus de a lumilor schele
se nalţă pe treptele lumi divine
spre cer se înalţă, ca Iacob la Tine.
Iar îngerii-n cer la intrare-l aşteaptă
Îl poartă pe om printr-o lume înaltă
pe străzi ca de aur , safir şi rubine
spre tronul de slavă al ţări divine.
Heruvimi, Serafimi, din lumea pre-naltă
La glasul Stăpânului se prezintă în dată!
Cutreieră lumea cu tot ce-i pe ea
căci eii împlinesc, sfântă voia Sa.
Coloane întregi de îngeri aşteaptă
să fie trimişi la porunca ce-a sfântă;
În cete pornesc pe întreg universul
cutreieră pământul, să vadă tot mersul.
Pe om îl priveşte, din mare-nălţime
Eii sunt aceea ce la timp intervine.
Ce Glorie sfântă există în cer!
N-ai vrea prieten drag să fii lângă Miel?
- N-ai vrea ca o gardă de îngeri s-apară
să fie în juru-ţi să vegheze la scară?
Să urci tot mai sus spre locul ceresc
s-ajungi tu acolo pe tărâmul regesc..
Mai este un timp, mai este o vreme !
De nu l-ai ales, gândeştete bine,
Chemarea-n curând n-o vei mai auzi
De-aceea azi vino şi nu zăbovi.
4/6/2004gl