RASTIGNIREA
Luca 23:33
„Când au ajuns la locul, numit "Căpăţâna",
L-au răstignit acolo, pe El şi pe făcătorii de rele:unul la dreapta şi altul la stânga."
Luca 23:37 „şi-I ziceau: "Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine însuţi!""
*****
Din Slăvile cereşti, restrâns e tot infinitul
În trupul Lui Isus, a coborât nemărginitul.
Să steargă nelegiuirea fără margini, din om,
Să defrişeze pământul, de-al păcatelor spini,
Să poată altoi mlădiţe noi, în al vieţii pom.
În om, neprihănirea, să prindă rădăcini.
Satan feroce, tulburat, nu voia să piardă,
Şi a pornit la atac cu întreaga lui gardă.
La locul numit "Locul Căpăţânii",
Pe Golgota, urlau păcătoşii, păgânii.
Îşi băteau joc de Isus, cu mare mânie,
L-au dezbrăcat de haine şi l-au biciuit,
Apoi l-au îmbrăcat cu o haină stacojie,
L-au pălmuit, scuipat şi l-au îmbrâncit.
I-au făcut coroană de spini, Rege să fie.
Hristos se lăsa lovit, de a lor nimicnicie.
În încăpăţânarea cu care se-nverşunau,
Vederea tulbure le era şi-n turbare răcneau.
Fruntaşii aţâţau norodul la necredinţă,
Spunând dacă pe alţii i-a mântuit, izbăvit,
Dacă El e Hristosul, s-arate că are putinţă
Să se mântuiască, să nu se lase chinuit.
El, Fiul Lui Dumnezeu, cu milă i-a privit.
Pentru salvarea lor, avea un plan de-mplinit.
În ziua aceea cruntă, împletită cu durerea,
Cerul plin de negre nebuloase, de fum părea,
Se adunară grămadă greii, mari negri nori,
Peste strigătul mulţimii ce-ţi dădea fiori:
- „Dacă eşti Tu Împăratul Iudeilor,
mântuieşte-Te pe Tine însuţi!"
Se ridica în batjocură şi glasul tâlharilor:
-„Nu eşti Tu Hristosul?
Mântuieşte-Te pe Tine însuţi,
şi mântuieşte-ne şi pe noi!"
Isus privea şi nu spunea: Vai, vai de voi!
El se ruga-n durere pentru sufletul lor:
-„Tată iartă-i că nu ştiu ce fac!"
Ei nu ştiau ceea ce cer şi nici ce vor,
Şi ce osândă îşi cer dacă nu tac.
Pe Cel ce deschise uşa cerul pentru ei,
Cu ură, îl puseră să moară între mişei.
Între tâlhari stătea pe cruce Neprihănitul,
Isus Hristos, Stăpânul hotărârilor eterne.
S-a cutremurat pământul şi-ntreg zenitul,
Martori ai păcatelor negre-n taverne.
Moartea primise pentru o clipă putere.
Călcată urma să fie, de Înviere.
Omul sub povara grea a fanaticelor păcate,
N-a înţeles la ce lucrare mare, lua parte.
La Golgota se semna pentru noi izbăvirea,
Prin Cel ce era adevăratul Stăpân al Vieţii.
Se plătea păcatului negru, despăgubirea.
În ceasul acela se ivea crepusculul dimineţii,
Se desfăşura minunata lucrare a mântuirii.
Răstignirea era salvarea omenirii.
AMIN !