M-AI INVATAT
Rom. 15:4 „Şi tot ce a fost scris mai înainte,
a fost scris pentru învăţătura noastră,
pentru ca, prin răbdarea şi nu prin mângâierea
pe care o dau Scripturile, să avem nădejde."
*****
Când neguri negre, îmi întunecau vederea,
Şi-n lupte grele simţeam slăbind puterea,
M-ai învaţat să merg pe urma paşilor Tăi,
Să nu privesc înspre capcanele celor răi.
Când lacrimi inundau obrazu-mi întristat,
Pe cel ce m-a rănit să-l iert, m-ai învăţat.
Mi-ai dat cântare nouă, să mă veselească,
Să privesc doar înspre, Împărăţia cerească.
Când sufletu-mi suspina, apăsat de durere,
Cuvântul Tău, m-ai învăţat, că are putere.
Mi-ai arătat păcatul meu, cum te lovea,
Şi trupu-Ti pentru a mea salvare, se zbătea.
M-ai învăţat să nu m-abat din drumul Tău,
Să cercetez orice cuvânt, să mă feresc de rău.
Să cred în Tine, să cred în mîntuirea Ta,
Că eşti singura Uşă şi nu mai există alta.
M-ai sfătuit cu mână largă, să dau săracului,
Căci bogăţia şi sărăcia, sunt tot ale harului.
Săracul are harul să-nveţe-n lipsă să trăiască,
Bogatul are harul, să-nveţe să dăruiască.
M-ai povăţuit să dau celui flamând, pâine,
Să n-ajung să duc lipsă eu, de pâine mâine.
Mi-ai învăţat, că pâinea e a Ta, nu-i a mea,
Şi nu trebuie să rămână flămând nimenea.
M-ai hrănit sufletul cu pâinea Ta cerească,
M-ai sfătuit s-o dau şi altora, să crească.
Să-mpart din comoara Ta, ce mi-a fost dată,
Măcar un strop din raza-ţi binecuvântată.
M-ai arătat să văd o clipă, splendori din rai,
Minuni ce nu te lasă, în nepăsare să stai.
Eu cu ce mi-ai dat, Isuse, mult aş vrea,
Să lucrez cu sfială, curat, spre salva Ta!
Să pot să aduc în suflete, nespusă bucurie,
Să dau din bucuria ce mi-ai dat-o Tu, mie.
S-aduc la viaţă omul de sub neguri de fum,
Pe toţi sărmanii, ce nu cunosc al Tău drum.
*****
Rom. 15:5 „Dumnezeul răbdării şi al mângâierii
să vă facă să aveţi aceleaşi simţăminte,
unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;"
Amin!