Prietenului meu veşnic şi Tatălui Ceresc, în semn de mulţumire pentru minunatele Sale daruri oferite dinaintea venirii mele...
Paşii mei se grăbesc a urca spre Tine,
Domnul meu...
mi-ai fost în mintea-mi nărăvaşă şi-n clipele saline
mereu...
când se sfârşea o treaptă, alta-mi ofereai... şi eu,
neînţelegând, mă zbăteam plângând
şi-atunci pe miez de noapte când era mai greu,
veneai aproape pe mine susţinând...
a fost o dramă ascunzând o veste bună,
Domnul meu...
şi ce este la urmă contează să rămână
al meu...
aşa aflasem cum este taina aceluia salvat
numai prin durere...
când răni înmuguresc, iubindu-le poţi fi iertat,
dobândind avere...
dragostea-mi uriaşă urcă înspre Tine,
Domnul meu...
Şi mângâierea Ta atinge cu iertări divine,
vătămatul eu...
Fost-am o comoară ce se aglomerase-n praf şi fum,
m-ai renăscut din dragoste celestă...
şi nu mai rătăcesc şi nu mă pierd de pe-al Vieţii drum,
trăind viaţă onestă...
îţi mulţumesc că eu exist, că Tu mi-ai dat salvare,
O, Domnul meu, Domnul meu...
Minune veşnică în milă, iubire şi iertare,
Acelaşi mereu Dumnezeu...