Motto: „Sentimentele sunt pur şi simplu sentimente. Ceea ce faceţi cu ele le face corecte sau greşite. Dragostea perfectă şi mânia merg mână-n mână; într-adevăr mânia este rezultatul dragostei perfecte."
(David Seamands)
De sentimente ne lovim oriunde punem pasul,
Nu sunt rele sau bune, urâte sau frumoase...
Ele-s doar sentimente dorind să-şi afle glasul
În inimi împietrite dar cu feţe mieroase.
Nebuni şi orbi, voi care nu ştiţi a învăţa
Despre mânia voastră că-i foc dintr-o iubire,
Cândva, ea v-a robit...născută a înălţa
Suflete rămase restante la gândire.
Nicicând n-a fost ea mai divină,
Mânia mea frumoasă, atunci când a tunat...
Crescând din indignare şi din a mea vină,
Revărsă dragoste perfectă ca şi rezultat.
Născându-se pentru fiinţe ce n-au putut iubi,
Prin sentimentele ce noi le urâţim sau le-nfrumuseţăm
Urmare a lor, sunt fapte de a fi sau a nu fi
În vrednici sau prihăniţi pe care-i ignorăm.
Mânia nu răneşte când ştii să o iubeşti,
Nu e resentimentul cu care o confunzi...
E dragostea perfectă în care te-oglindeşti,
Văzându-te prin ploi fără să te uzi.
Mânia, rezultat al dragostei perfecte...
Adesea ele două mergând pe-acelaşi drum
Eu am băut a lor comoară cu arzătoare sete,
Aflând că e păcat când nu le simţi nicicum.