Masca
de Bălăşanu Constantin
In puzderia de lume care globul populează,
Fiecare ins, în parte, un unicat însemnează.
Eu mă limitez anume doar la ţărişoara mea,
Spre a uşura gândirea şi-a pricepe a putea.
La finalul povestirii, fiecare în mintea lui,
Va putea extinde totul, la nivelul globului.
Incercaţi acum în tihnă ca să urmăriţi ideea,
Comentariile însă toate le lăsăm după aceea.
Parcă văd că cititorul va rămâne gură-cască
Să accepte când îi zic: orice ins este o mască.
La discuţii, comentarii sau când o idee scrie
Fiecare luat în parte, nu e ce ar părea să fie.
Din motive diferite prea serioase ori bizare,
Interlocutorul nostru, nu este precum apare.
Nu va spune ce gândeşte, uneori, el va omite
Adevărul ocolindu-l, mai adesea ne va minte.
Când cu mina luminoasă, pregătită să surâdă
Te tratează o persoană, poate vrea să te ucidă.
Sau când mâna ţi-o întinde şi îţi urează succes,
Vrea de fapt să afle mai curând de al tău deces.
Să expun pe scurt ideea am ales exemple dure
Insă pe acele blânde cine acum stă să le înşire.
Comportarea dedublată este chiar obişnuinţă,
Si, demult e răspândită, stăpânind orice fiinţă.
Gândeşte la rece totul, nu ştiu dacă îţi convine,
Recunoaşte că mulţi alţii vieţuiesc acum în tine,
Trei persoane ori o sută, poate mai multe găşti,
Eu tratându-le împreună, consider pe toate, măşti.
Tarele acestea toate cuprind tot ce-i omenesc
Si fireşte vieţuiesc pe întreg plaiul românesc.
Concluzia ce se desprinde este una şi firească:
Naţiunea-n întregime este o complicată mască.
Te-ai trezit, poţi spune, dându-le altora lecţii
Dar la cele afirmate mai pot exista excepţii.
Nu te contrazic aici şi nu-ţi voi purta mânie,
Dacă afli o excepţie, iute să mi-o spui şi mie.
Iaşi 9 martie 2008