Nimic în nume personal!
de Bălăşanu Constantin
Incep prin a spune deşi, cred, se ştie,
Marele păcat la om, stă în mândrie.
De-i martor odată al unui fapt banal,
Negreşit îl va lua în nume personal.
De aici, riposta, nu e prea departe,
Greşeli în cascadă decurg ca la carte,
Dispar amiciţii, înţelegeri, stimă,
Deseori se ajunge chiar şi la o crimă.
Creştinismul învaţă că de eşti smerit,
De acestea în viaţă tu vei fi scutit.
Această virtute nu o au prea mulţi,
Umilile sfaturi dar, poţi să le asculţi.
Nu interpreta nimic în nume personal,
De la grava ofensă, la cazul banal,
Nici marea ruşine ce ochii îţi inundă,
Nici rana din suflet oricât de profundă.
Dacă cineva, doreşte rău ţie aţi face,
Asupra lui fii sigur, răul se va întoarce,
Vidul sufletesc îl mână, răul a căta,
Dar asta e a lui problemă, nu este a ta.
Iaşi 13 ianuarie 2008