Mintea şi vinul
de Bălăşanu Constantin
Intr-o discuţie recentă cu vecinul
Un tip vârstnic destul de înţelept,
Îl întrebam, cum ne domină vinul?
Si mi-a schiţat traseul lui ca efect.
De omul bea vin, la primul pahar,
Mintea îl îndemnă să se oprească,
Si-i spune că dânsul nu are habar,
Ce poate în curând să pătimească.
Când omul încă îşi mai face plinul
Neştiind că astfel se joacă cu focul,
Spunem că mintea se ceartă cu vinul,
Care, o împinge dorind să-i ia locul.
De la al treilea pahar cu vin, în sus,
Loc, mintea la om deja nu mai are,
Vinul de acum are cuvântul de spus
Si nu-l deosebeşti pe om între fiare.
.
Când lui Diogene, un pahar i s-a dat,
A răsturnat vinul fără să-i fie ruşine.
Inţeleptul apoi, zâmbind, s-a explicat:
Astfel, nu mă va răsturna el pe mine.
A zis vecinul că şi otravă e băutura,
I-am acordat, desigur, totală dreptate,
Despre cele naturale îi era învăţătura
Insă, cum or fi oare cele falsificate?
Iaşi 27 decembrie 2007