Bagă sabia în teacă!
Matei 26:52
Cred că sosit-a vremea să te opreşti din goană,
Şi să-ţi apleci urechea la Vocea salvatoare,
Ce-adesea le vorbeşte celor ce-o iau în seamă,
Şi celor care caută cu-adevărat salvare.
Ea spune cu blîndeţe acelor iuţi la fire,
Chiar dacă câteodată ei cred că fac un bine,
Ai grijă! ca nu cumva din lipsă de iubire
Să iasă-nvingătoare iar firea rea din tine.
Ai grijă! chiar şi-n ceasul cînd crezi că ai dreptate,
Să nu recurgi vreodată la sabia ce taie,
Să nu laşi răni în urmă ci plin de bunătate,
Să-nvingi mai bine-n tine a răului văpaie.
Ia sabia cu grijă şi-o bagă iar în teacă,
Chiar dacă vrei să aperi cu ea pe sfinţi, nu-i bine!
Ci mai degrabă lasă, iubirea să te facă,
Un om ce mijloceşte la Tatăl cu suspine.
Ştiind că cel ce scoate în ceasul de mînie,
O sabie tăioasă pe alţii să-i rănească,
Nemijlocit odată-ntr-o clipă de furie,
Prin sabie ajunge sfârşitul să-şi grăbească.
Căci lîngă gîndul sincer şi bun de apărare,
Stă sub o mască fină şi-n taină clocoteşte,
Dorinţa necurată, şi-un gînd de răzbunare,
Ce pe neobservate cândva cumplit loveşte.
Tu poţi rămîne tare, ne-întinat în toate,
De laşi focul iubirii să se aprindă-n tine,
Şi-atunci la cei ce-n lume lecrează nedreptate,
Tu vei fi creştine să le răspunzi cu bine.
Ilie Belciu