NU MĂ DUC DE LÂNGĂ TINE...
Nu mă duc de lângă Tine
Dragul meu Mântuitor
Tu-mi faci zilele senine
Chiar când vine negrul nor.
Tu în noaptea suferintei
Nu mă lasi nenorocit
Ci în culmea neputintei
Iar îmi dai elan sporit.
Nu mă mai despart nicicând
De iubirea-Ti altruistă
Ea-ndepartă starea tristă,
Ea mă-mbucură oricînd.
Te urmez oriunde-ai merge
Prin dogoare si prin ger
Doar cu Tine pot s-alerge
Oamenii, voiosi, spre Cer,
Doar cu Tine pot să-ndur
Nedreptăti si apăsare,
Graiul rece, graiul dur
Si a omului sfidare.
Multi ar vrea crezul să-mi schimb
Iar să merg pe căi străine,
Să ajung, iar, în rusine
Si să pierd eternul nimb,
Dar puterea Ta mă tine
Pentru veci în turma Ta
Esti Păstor si se cuvine
Să-ti închin trăirea mea.
Stau cu Tine pe vecie
Dragul meu Mântuitor
În belsug si-n sărăcie
Duhul Tău mi-e ajutor.
20 Martie, 2008