Într-un cer sfânt şi curat,
Într-un cer de nepătat,
În Isus cu toţi vom fi
Ai lui Dumnezeu copii.
Vom vorbi, vom povesti,
Despre Cel care muri
Pentru noi, să fim salvaţi,
Care-acum suntem fraţi.
Vom vorbi o veşnicie,
Poate două, poate-o mie,
Despre El, blândul Păstor
Ce ne-a fost scut şi-ajutor.
Şi-ntr-o veşnicie-ntreagă,
Vom avea atâta treabă,
Vom avea atât de spus
Despre El, despre Isus.
Da, El merită, o spun,
Căci a fost Păstorul bun,
Şi-a condus turma de miei
Printre şerpi, câini, lupi şi lei.
Prin răpire, El ne-a dus
Într-o slavă fără-apus;
Şi ne-a dus la Dumnezeu,
Ca să-l lăudăm mereu.
El e Tatăl nostru bun,
Şi ne-a fost şi-atunci pe drum,
Când eram ai Lui copii,
Pe drumul spre veşnicii.
Înaintea feţei Sale,
Vom uita de chin şi jale,
Şi ne-om bucura nespus,
Cu Tatăl şi cu Isus.