DE PASTI

DE PASTI

Matei 27:46
„Şi pe la ceasul al nouălea, Isus a strigat
cu glas tare: "Eli, Eli, Lama Sabactani?"
adică: "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu,
pentru ce M-ai părăsit?"
*****
Impărăţia întunericului se dezlănţuie pătimaşă
Lumina cea Sfântă şi clară, urma ca să moară.
Întunericul se vedea-nvingător cu arma-i ucigaşă,
Lumina păşea umilă, pregătea drumul spre casă.

Sub ură şi batjocuri, crucea era preţul salvării,
Pe Dealul Căpăţânii urca cu iubire, Salvatorul,
Ca să semneze cu sânge la cruce, actul împăcării.
Întunericul nu ştia că-i învinsul, nu-i biruitorul..

Când a-nţeles la cruce că pierdea, nu s-a lăsat,
Cu dezlănţuită ură să-nvingă Lumina, a încercat,
Să-L dea jos de pe cruce, cu viclenie i-a strigat:
-De eşti Tu acel Mântuitor, ce pe alţii i-a salvat,

Coboară de pe cruce, ca să Te salvezi pe Tine!
Dar Isus de bunăvoie de al Său Tată, asculta,
Împlinea tot planul mântuirii, dându-se pe Sine.
Şi întunericul ştia bine, c-a pierdut deja lupta.

Să salveze omenirea din a păcatului întunecime,
Isus Hristos dechise Calea, ce duce spre veşnicie.
Se frânse ca o pâine pentru unul ca mine şi tine,
Împărţia iubire, iertare şi o viaţă pentru vecie.

Atotputernicul pentru o clipă a fost un Om fragil,
Fiul, se frângea sub povara păcatelor noastre,
Dar Tată-L nu putea să privească la-l Său Copil,
El nu putea să vadă mulţimea păcatelor noastre.

Isus, pentru o clipă s-a simţit părăsit de Tată,
„Eli, Eli, Lama Sabactani?" striga sub povară.
Ce mare iubire, un izvor de iertare revărsată,
Salva omenirea, pregătindu-i-se o nouă ţară.

A treia zi, după ce viaţa pentru noi şi-a dat,
Isus a înviat, după cum spusese ucenicilor Lui.
De sub puterea morţii Isus Hristos ne-a acăpat,
Suntem răscumpăraţi, suntem numiţi fraţii Lui.

Satan acum se luptă să nu mâncaţi din pâine,
Să nu beţi din apa vieţii, ca să nu fie singur.
El cu viclenie vă amăgeşte, căci ştie bine,
Cei ce descoperă Adevărul, îi pierde sigur.

Cu fel de fel de vicleşuguri vă ademeneşte,
Pune îndoiala în faţa adevărului descoperit.
El ştie că mai are puţin şi ca un leu răcneşte,
S-apuce chiar pe acei ce spre cer au pornit.

Grăbiţi până mai este har şi nu va fi târziu,
Veniţi la Calvar să găsiţi iertarea mult dorită.
Veniţi la Cel ce ne-a făcut fraţi şi-i veşnic viu,
Mântuirea-n iubire a fost pentru noi dăruită.
¬Amin¬

19.03.2008