Batjocorit de oameni
El, Fiu de Dumnezeu,
A suferit si moartea
Si chin in locul meu.
A fost scuipat de oamenii
Pe care i-a iubit
Si n-a-ncetat iubirea-I
Nici cand era lovit.
A fost lovit in fata
Desi nu a gresit,
Apoi pe-o cruce mare
A fost chiar pironit.
Cu trupul numai sange,
Cu rani adanci si mari,
El ma iubea pe mine...
La fel si pe talhari.
Ce mare-a fost iubirea!
Ce mult El ne-a iubit!
Caci pentru noi, cei rai,
Pe cruce S-a jertfit.
Eu nu pot intelege
Toata iubirea Sa,
Cum a-ngropat pacatul
Adanc in moartea Sa!
Eram in intuneric
Si in amar pacat,
Dar marea Lui putere
Din moarte ne-a scapat!
Cand a-nviat apoi
In marea dimineata,
Ne aducea in dar
Adevarata viata.
Acum este in slava
Dar...dragostea-I la fel
De mare si curata.
Aceeasi ca si ieri!
Iubirea Lui e-aceeasi,
Iar El e langa noi,
Cu dragoste ne-ndeamna,
Ne-ajuta in nevoi.
Oare a mea iubire
Este si ea la fel?
Se poate bizui oricand
Pe-a mea iubire El?