L-aş întreba pe Simon ce-a simţit
Atunci când îndrăzneţ păşea pe ape,
Când a văzut că marea-ai potolit,
Când pe Tabor, de Rai a fost aproape!?
L-aş întreba pe Ioan, el ce-a simţit
Când şi-a plecat pe inima Ta faţa,
Când în grădină trist şi obosit
A adormit, în pumni cu dimineaţa!?
Aş întreba rabinul Nicodim
El ce-a găsit când căuta în noapte
Răspuns la întrebarea: cum rodim
De n-avem sevă, mană sfântă, lapte!?
L-aş întreba şi pe Natanael
Ce simţăminte tainice trăia
Acolo, sub smochin, lângă Carmel
Când binecuvântarea o cerea!?
L-aş întreba pe orbul Bartimeu
De ce striga după convoi: Ieşua?
Şi ce-a simţit când Omul Dumnezeu
I-a pus pe ochi văzduhu ’nalt cât ziua!?
L-aş întreba pe vameşul Zacheu
Ce lege l-a-ndemnat să dea ’napoi
Nedreapta avuţie, ce cu greu
O aduna, din zgură şi noroi!?
Aş pune o-ntrebare şi Mariei,
Fecioara ce Te-a zămislit cuminte
Ea ce-a simţit când flacăra soliei
O străpungea ca nişte spade sfinte
La Nazaret şi mai apoi la cruce,
Când suliţa romană blestemată
Fu slobozită-n coasta ce aduce
Atâta har şi dragoste curată!?
L-aş întreba pe Lazăr, ce murise
Şi-o mumie era de patru zile,
El ce-a simţit când cripta se deschise
La glasul blând al Principelui milei!?
L-aş întreba, apoi, şoptit pe Iuda
Cel furişat ca hoţul între sfinţi:
Îşi meritase lepădarea truda
De-a fi şacal pe treizeci de arginţi?
L-aş întreba, cu teamă, pe Baraba
El ce-a simţit în temniţa de moarte
Ostaşi când l-au eliberat în graba
De-a nu avea de răstignire parte!?
Pe Pontius Pilat, guvernatorul,
L-aş întreba de s-a spălat de-ajuns!
Când înaintea lui sta Adevărul
El ce-a simţit, lăsând a fi străpuns?
Mi-ar place să-l întreb chiar pe Cezarul
Răspunzător de soarta lui Isus
Când vinovat rostogolit-a zarul
El ce-a simţit pe tron, acolo, sus?
L-aş întreba pe Simon din Cirena
El ce-a simţit când l-au împins ’nainte
Să ia povara crucii, ca Ghehena
De-apăsătoare, crudă şi fierbinte!?
As vrea să ştiu Maria din Magdala
Ea ce-a simţit pe buza de mormânt
Cu sufletul bătut ca nicovala
Când Te-a-ntâlnit triumfător şi sfânt!?
L-aş întreba pe Toma, ucenicul
Umplut de îndoieli şi necredinţă
Cum a ajuns să-i odrăslească spicul
Înflăcărare, dor şi umilinţă!?
L-aş întreba pe Ştefan, cel dintâi
Dintre martirii veacului creştin
Dacă ştia că jertfa-i căpătâi
E ca un bob de grâu cu roadă plin!?
L-aş întreba pe Saul, cel din Tars
De ce-a căzut ca un olog, în tină,
Cum a ajuns să fie-n suflet ars
De Cel ce este Viaţa şi Lumina!?
...........................................
Mă-ntreb pe mine: fiule, ce simţi
Când ştii că eşti chemat la moştenirea
Păstrată-n slavă numai pentru sfinţi
Având în ceruri ancoră Iubirea?
Simt ca şi Petru-n piept descătuşarea,
Ca Ioan, ca Toma, ca Natanael
Simt că mă-nlănţuie uşor chemarea
Să-ncalţ sandaua Lui, să fiu ca El.