Creatura
de Bălășanu Constantin
Dumnezeu a creat omul după chip şi asemănare.
L-a înzestrat cu raţiune, stăpân pe necuvântătoare,
I-a dat pământul şi apele, peste tot să vieţuiască,
Să trăiască în libertate, să crească, să se înmulţească.
Însă această creatură, de un Maestru modelată,
Nu prea este mulţumită de modul cum ea arată,
Şi, sperând a-şi construi o mai bună înfăţişare,
A înfiinţat în lume, institute de înfrumuseţare.
Toate aceste instituţii sunt destul de aglomerate
Pentru că la creaturi, trupurile au prioritate.
Ies de acolo transformate, ajustate la ciolane,
Sub piele aglomerate cu implant de silicoane.
Institutele acestea însă, deservesc cele trupeşti,
Nici unul nu înfrumuseţează pe acele sufleteşti.
Vă asigur că frumuseţea, dinăuntru afară vine,
Naturaleţea, pe om, îl reprezintă cel mai bine.
Chipul din faţa oglinzii să ajungi, nu te susţin,
Starea naturală accept-o aşa cum e, un dar divin,
Iar când cuta va apare trateaz-o ca pe o ştire,
Ca pe o stare naturală, un proces de devenire.
Iaşi 12 aprilie 2008