Alerg prin lumea de dureri
Si ma aud strigat
De voci si de pacat,
Dar eu alerg si sper.
Alerg pe drumul plin de praf.
Oamenii rad si chefuiesc,
In noapte si-n pacat traiesc,
Iar mie semne-mi fac.
Dar eu n-am timp de vorba lor.
Nici nu-mi intorc privirea
Sa le zaresc mandria;
La ei eu nu cobor.
Eu urc mereu, cu-avant
Pe drumul greu, spinos,
Lovit chiar furios
De ploaie si de vant.
Dar am scapat de lumea rea,
De pofte si pacate,
M-am departat de mult de noapte
Si am pierdut povarea grea.
Eu vad lumina de luceafar
Pe cer mereu lucind
Si stiu ca doar fugind,
Acolo voi ajunge grabnic.
De-aceea urc si cu avant
Alerg pe calea dreapta
Stiind ca ceru-ntreg m-asteapta
La al cararii drepte capat.
Alerg si sper pe drmul greu
Ca voi sosi curand
In cer, curat si sfant.
Alerg si cred in Dumnezeu.