Ferice de cel ce se-ncrede în Domnul
Căci El moşteneşte viaţa;
El nu însetează că-n El e Izvorul
Ce-ades’ răcoreşte fiinţa.
El este ca pomul sădit lângă apă
Cu-a Lui rădăcini înspre râu
Când vine sezonul, căldura să-nceapă
Rămâne tot verde şi viu.
El stă ca un pui, mereu lângă mamă,
Să prindă putere de viaţă
Aşa e creştinul ce-I plin de aromă
Ş-ascultă de sfânta povaţă.
El creşte în Duh şi prinde putere
Fiind tot mereu lângă Domnul
Ascultă de vocea ce zilnic îi cere
Să nu mai privească trecutul.
Ascultă dar şi tu prietene drag
Să ştii căci cu Domnul ai totul.
Binecuvântările vin, aşteaptă în prag,
Ferice de-L ai tu pe Domnul.
4/23/2008gl