Doamne,
În hăţişul marilor dileme
Mi-ai deschis un ochi înspre Lumină
Să pătrund dincol’ de teoreme,
Să mă urc spre absolut din tină.
Unii zic că funia vieţii
Împletit-ar fi din "nu se ştie"!
Cărturarii, vracii, înţelepţii,
Vor să-mi vândă noaptea ca făclie!
Doctorii de multă cunoştinţă
Mă tratează de un cancer nou:
Mi-au găsit că încă am credinţă,
Că nădejdea mea e-un straniu ou!
Să-mi adoarmă dorul meu de cer,
Îmi prescriu cârpite biberoane,
Îmi induc injecţii fără ser,
Ma tratează ca pe-un virus, Doamne!
Valuri după valuri de migrene
Boala mea de Tine, le produce.
Mă privesc, scholastic, printre gene
Fraţii mei, când le vorbesc de cruce!
Dă-mi Tu, Tată, duh de vorbe rare
Şi putere-atât cât a ierta,
În genunchi să stau şi în picioare
Să învăţ "a fi" în şcoala Ta.
Dascălii şi scribii raţiunii,
Fă din ei ai primenirii fii.
Asta-mi e azima rugăciunii
Doamne-al meu de fiecare zi.