Aşteptare
Sub coaja de ou se aude mişcare,
Căci puiului traiul de-aici nu-i mai place,
Aşteaptă să vină doar clipa în care,
Ieşi-va afară din mica găoace.
Departe uitat jos acolo în tină,
Sub gheaţă în frig ghiocelul aşteaptă,
Să vină o zi cînd voios spre lumină,
Să poată străbate zăpada-ngheţată.
Căzut în genunchi adevărul suspină,
Aud glasul lui printre noi murmurând,
Dar vine o zi! cînd va fi iar lumină,
Aştept ziua aceea să vină-n curând.
Minciuna atunci va fugi ruşinată,
Acolo-n adâncuri în neagra-nchisoare,
Atunci printre oameni va fi întronată,
Lumina adevărului, marele Soare.
Un suflet ce-a fost cândva pradă-aroganţei,
Cu ochii-n păjanjeni plângând mai aşteaptă,
Să vină o zi ziua sfântă-a speranţei,
În care va fi judecata cea dreaptă,
Când uşa de gratii se dă la o parte,
Acelor ce-au fost condamnaţi fără vină
O vai ! aşteptare, cât duci de departe
De ei ziua aceea frumoasă, senină?
Un pat ţine parcă legată-n zăvoare,
O fiinţă ce parcă-i acolo de veacuri,
Visând zile bune şi vremi mai uşoare,
Aşteaptă să-i vină de undeva leacuri.
Cât eşti de amară cumplită-aşteptare?
Când laşi reci în suflet fiori ca de gheaţă,
Întreci câteodată-ndelunga răbdare,
Şi multora eşti o povară-n viaţă.
Pe-o uliţă-ngustă-ntr-un colţ de cetate,
Aşteaptă mireasa frumos pregătită
Cu albe veşminte sclipind de curate,
Un ceas când va fi de-al ei mire răpită.
Mă-ntreb de ce oare-i atît de sfioasă?
De ce are lacrimi de dor în privire?
Cât oare aşteaptă frumoasa mireasă
Aici fericită să vină-al ei mire?
Copii cei cunoşti din privirea amară,
Aşteaptă să vină iar tata acasă,
Vai! lungă-aşteptare din zile de vară,
Durere ce nu poate fi înţeleasă.
Coboară din cer rând pe rînd îngeraşii,
Se mângâie suflete-n clipele grele,
La mame ce-aşteaptă plângând copilaşii,
Ce cândva-au plecat sus acolo-ntre stele.
Aşteaptă slujbaşul răsplata să vină
Şi boul aşteaptă ieşirea din jug
Fecioare aşteaptă veghind în lumină,
Căci au în candele ulei din belşug.
Ce bine-i să ştii când eşti frânt de durere,
Să pui cămăruţei în taină zăvorul,
Aici să te-nchini Lui Isus în tăcere,
Şi-apoi să aştepţi de la El ajutorul,
Căci tot ce e bun de la Domnul coboară,
Spre noi într-un val uriaş de-ndurare,
Doar El ne trimite în clipa amară,
Nădejde şi pace în lunga-aşteptare.
Nu veşnic va fi norul greu şi furtuna,
Pe marea vieţii va fi iarăşi soare,
Tu însă fii treaz şi veghează într-una,
Fecioară-nţeleaptă ce stă-n aşteptare.
Amin Ilie Belciu Ianuarie 2004