Aroma Sărbătorii Divine


Iată o zi ce răspândea aroma sărbători divine,
În dimineaţa învierii, pe văi şi pe coline,
Se auzea un cânt care umplea pământul....
Ca semn că dintre morţi, a înviat Profetul.

Peste câmpii mănoase, în ziua cea cu soare
O ciocârlie puse, pe coarde, o cântare.
Ce zi de bucurie, cuprins-a universul,
Căci dintre morţi , îndată, se ridică Profetul.

Deşi au fost soldaţii de strajă la mormânt,
Puterea morţi-nvinse Acel ce-I veşnic Sfânt....
Iar când Maria ajunse la locul unde Domnul
Cu trei zile-nainte, parcă-L furase somnul.

Ajunse speriată, când a văzut intrarea,
În grota cu mirezme, unde zăcea Iubirea.
Iar piatra ce-nchidea o uşă de mormânt,
O taină ce persistă, prin vremi, după cuvânt.

A fost din loc mişcată, căci nu este putere!
Să poată să zidească a cerului mărire.
Ce gând a năvălit în mintea de femeie,
Unde să fie Domnul? Căutând în gând o cheie.

Găsind ea adevărul care la om dă viaţă
Crezând că-i grădinarul, Domnul îi iese-n faţă.
Oh... Slavă Ţie, Doamne, căci Tu ai înviat
-Numele Tău de-a pururi, să fie lăudat....

A înviat Isus, Căci s-a schimbat o lege,
Legea ce-nchis-a moartea, Tatăl vrea să dezlege
Lui I s-a dat puterea în cer şi pe pământ,
La Cel ce boldul morţi pe veci a biruit.

Sărbătorea pământul, cu glasul lui zmerit
Cu flori de sărbătoare, la Cel sărbătorit.
Cu pomii înverziţi, care-şi plecau coroana!
În semn de mulţumire, Celui ce le dă hrana.

Cu Îngerii ce cântă, a cerului cântare,
Căci Dumnezeu din slavă, avea o sărbătoare.
De bucuria sfântă căci a învis Isus.
Tot cerul şi pământul, îndată, s-au supus.

Aşa cum Domnul nostru a înviat odată
Din trupul omenesc , în slava ce I-i dată.
Aşa şi noi de-aicea, ai Domnului urmaşi.
Vom fi schimbaţi în slavă, de cer vom fi părtaşi.
Amin lg