IN CETATEA MAIASTRA
Apocalipsa 3:10-11
„Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele,
te voi păzi şi Eu de ceasul încercării,
care are să vină peste lumea întreagă,
ca să încerce pe locuitorii pământului."
„Eu vin curând. Păstrează ce ai,
ca nimeni să nu-ţi ia cununa."
*****
De dincolo dinspre soare-răsare, cucernic,
În focul credinţei să nu se piardă nimic,
Mirele potriveşte al vremii ceasornic,
Să nu se risipească din holdă vreun spic.
Vrăjmaşul strecoară cu dibăcie îndoială,
Să tulbure inimile cele pline de sfială.
Cu multă viclenie şi obrăznicie trivială,
Încearcă să lovească-n inima loială.
Prea Sfântul de Sus din a Sa Împărăţie,
Trimite solii, vestind curând o să vie.
Toarnă prin Har, putere-n statornicie,
Şi întăreşte credinţa dusă cu vrednicie.
Zarea-şi picură, pic cu pic, argintul,
Unind în armonie cerul cu pământul,
Tresaltă pe undele vremii izvorul,
Pe stânca cea mai-naltă, urcă poporul.
Gem plaiuri în noapte, urmărind zarea,
Cu grăitoare şoapte, geme întristarea.
Brătrânii codri îşi freamătă mustrarea,
Ţin treze mlădiţele să-şi vadă starea.
Să distingă izvorul blând, cu apă vie,
De izvoarele nopţii, a morţii viclenie.
Un susur blând să bea omul apă, îmbie,
La izvorul de la cruce, izvor de veşnicie.
Măreaţă cântare de nuntă, se ridică la stele,
Umple tot cerul, iubirea vibrează coardele,
Topeşte vremea trecută pe strunele sale,
Cetatea măiastră-i năzuinţa celor din vale.
Şi iată în văzduhul pe-ntregul lui cuprins,
Cu scânteia ce ard munţii cu dorul aprins,
Soarele Măreţiei pe norul de Slavă, ne-nvins,
După mine şi tine vine cu braţul întins.
Amin