Ciocârlie, pasăre măiastră,
Ce te-aud în zorii dimineţii,
Cu un cântec, apari la fereastră,
Şi-mi şopteşti de datoria vieţii.
Ciocîrlie, pasăre-a cîntării
Cântul tău răsună-a primăvară,
Răscolesc izvoarele iubirii,
Şi un dor, de scumpa noastră ţară.
Cântul tău răsună de departe!
Ca un cor de Îngerii, lăutari,
Aş putea să spun că sunt ofrade
Duse ca o jertfă pe altar.
Pentru tot ce îţi oferă viaţa,
Pentru hrana, ce-o găseşti mereu.
Pentru glasul tău de a cânta
Toate le aduci în druml meu.
Pentru mine-ai devenit profesor,
Ce mă-nveţi de datoria vieţii,
Să ajung eu recunoscăor,
Că din nou văd zorii dimineţii!
Pentru glasul care este-n mine
şi adesea uit să-l folosesc!
Pentru darul dragostei divine,
Rodul sfânt al Tatălui ceresc.
Pentru roua dimineţii, sfântă
Care-mi răcoreşte azi fiinţa,
Pentru binecuvântarea dată
Să îţi pot simţi, Doamne, prezenţa.
Pentru sâmburele cât muştarul!
Care creşte zi de zi în mine,
Şi îmi duce gândul la hotarul
Unde mă voi întâlni cu Tine.
Pentru toate-acestea, Domnul meu,
Vreau acum să vin cu mulţumire!
Ca o pasăre să fiu şi eu
Să-Ţi aduc un cântec din iubire.
10.05.2008gl