FOCUL NUMIT IUBIRE (2)
Ieremia 31:3
"Domnul mi Se arată de departe:
,"Te iubesc cu o iubire veşnică;
de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!"
*****
Suflete pustiit şi amorţit sub blestemul păcatului,
Prins de fiorii morţii ce-ţi ameninţă gândul veşniciei
Pus în tine din armonia celestă, ca aripă a zborului,
Lasă focul numit iubire să ardă lutul nimicniciei.
La tronul divin s-a hotarât sacrificiul pentru iertare,
Pentru mine şi tine dintr-o iubire ce n-are asemanare.
Cuvântul întrupat Agape, croieşte albia râului alinare,
Rastignit pe cruce parafează cu sânge divin: eliberare.
La cruce, moartea-i strivită de puterea ce dă-nviere
În veşnicia ce triumfă din iubire în raze de curcubeu.
Cuvântul semnează pentru veşnicie actul de înfiere,
Şi-n dar primim integritatea unor fii de Dumnezeu.
Durerea inimii frânte, potolită şi stinsă-n Mântuitor,
Uită a mortii noapte şi de osânda negrului pustiu.
Zbuciumul vieţii găseşte odihna din dimineaţa zorilor,
În credinţa unui lut însufleţit în harul veşnicului Viu.
Bulgăre de aur devii şi zi de zi cresc aripi de zbor,
Din tainica tărie ce-n lut schimbă modul de gândire.
Când se revarsă tăcută lumina diafană, strălucitor
In adâncul inimii înfloresc calele dăruite de Mire.
Diadema înnobilată de picăturile divine de sânge,
Dintr-o iubire nemuritoare, Agape a Divinităţii,
Fi-va aurora veşniciei, inimii ce-n căinţă se frânge.
Bezna neagră va dispare sub lumina aprinsa a vieţii,
Şi moartea cu mânie înaintând când o simţi venind,
Nu te mai temi de ea, vezi ale Soarelui raze mijind.
Speranţele veşniciei din iertare cu puteri noi te prind
Şi scutură întunericul în zorii dimineţii, ce se aprind.
Credinţa mai presus de-nţelepciunea omeanescă,
Dă o putere gigantică-n rugăciune să se dezlipească
Nefolositoarele gânduri, mistuite-n focul numit iubire,
Ce dinamizează timpul pocăinţei, scos din amorţire.
*****
Osea 12:6 „Tu dar, întoarce-te la Dumnezeul tău,
păstrează bunătatea şi iubirea,
şi nădăjduieşte totdeauna în Dumnezeul tău."
Amin!