Există Dumnezeu cu-adevărat!
O! Ce tablou măreţ se arată
Şi totul e atât de sublim, de imens,
Mă pierd în lumina difuză, fascinată
De farul tainic al soarelui intens.
Privesc în jur, încet trecând
Şi gust, depănând, la fiecare pas
O măiestrie ce-mi pătrunde-n gând,
E plin de viaţă şi de glas.
O nemărginită, de-a pururi, frumuseţe
Se-nalţă şi suflă prin lume,
Îmi opresc piciorul să privesc,
S-ascult marea acoperită de spume.
Printre atâtea forme vii ce mă-nfăşoară,
Clocotind, viaţa mi-e însufleţită,
Uşor, uşor dorinţa-mi zboară,
Urcând răpită de-o plăcere înteţită.
Cu mâinile întinse, cu gândul rătăcind,
Prinsă de ţintă cu ochii înfocaţi,
Mă-nalţ prin aer strălucind,
Mă simt aproape de munţii depărtaţi.
Cu patimă în suflet, îmi bate inima mai tare
Un cer şi un pământ ’nainte mi se-ntipăreşte,
Aud un vuiet ce răsună ca o mare,
E un cântec ce vântul mi-l şopteşte.
Sub cerul fără nori, îmi găsesc răgazul
Şi o putere nouă parcă se ridică,
Mi se aprinde rumen tot obrazul,
Mă simt dintr-o dată... nu atât de mică.
Ce efect din toate aceste frumuseţi,
Din tot ce se desface de sub soare!
Dumnezeu a dat culoare unei vieţi,
A tot turnat cu o cerească inspirare.
E o lucrare ce s-a născut măreaţă
Şi poartă a lui Dumnezeu semne,
Se ridică falnic, îndrăzneaţă
Peste frunţile noastre nedemne.
Între nori, între ape, la un loc
Atinse cu lăcomie de suflarea nemuririi,
Făcând salturi, ca într-un joc,
A mers pe oriunde o rază a dumnezeirii.
Tot ce aud, ce văd, ce simt
E o minune din radiaţie cerească,
O gingăşă comoară ce a-nflorit
Sub ploaie, sub soare să crească.
Fermecată de mişcarea ce-i în jurul meu,
Văd cum trece, prin toată această bogăţie,
Mi se arată cu slavă şi cinste Dumnezeu,
Fără de care aş fi trăit în sărăcie.
’Naintea mea etern rămân create
Şiruri întregi ce poartă un sacru mister,
Cu dreptate şi putere sfântă făurite
De Atotputernicul Dumnezeu Tatăl din cer.
E un tablou al naturii ce se formează,
Iubire fără margini îmi arată neîncetat,
În suflet îmi pătrunde şi se aşează,
Îmi dovedeşte că: există Dumnezeu cu-adevărat!
