Facerea lumii

La început Dumnezeu a rostit
Printr-un singur cuvânt a numit,
Deasupra cerul a aşezat
Dedesubt pământul s-a arătat.

Apoi Dumnezeu fără ezitări
Grămada de ape a numit-o mări,
Pământului i-a dat verdeaţă,
Pomi care să aducă rod în viaţă.

Într-o noapte adâncă
Pe când lumina de întuneric nu era despărţită - încă,
Dumnezeu a hotărât: soare, lună şi stele să cuprindă
Din care: vremile, zilele şi anii să se desprindă.

După o seară şi o dimineaţă
Lui Dumnezeu i-a venit o altă idee măreaţă,
A făcut să mişune apele de vieţuitoare
Şi păsări deasupra cerului să zboare.

Dumnezeu nu a lăsat timpul pierdut
Şi în orice prilej ce L-a avut,
A căutat să umple golul
Dând pământului animale de tot soiul.

Văzând că erau bune lucrurile create
Dumnezeu a vrut să pună stăpân peste toate,
Şi astfel în clipa următoare
A făcut omul după a Sa asemănare.

În şase zile prin muncă trudită
Facerea lumii a fost întocmită,
În ziua a şaptea lucrarea s-a sfărşit
Şi după tot ce a făcut, Dumnezeu s-a odihnit.