În Univers, neliniştea domneşte!
Căci Dumnezeu iar zguduie pământul,
Noi nu ştim când urgia se porneşte!
Dar ştim căci Dumnezeu îi dă avântul.
Mai ştim că, mai presus de o urgie,
De-o catastrofă care se abate,
E Dumnezeu, privind iar cu mânie
La faptele-omenirii, desfrânate!
Urgiile se-abat, peste pământ,
Ca roiul de lăcuste pe-un ogor!
Porunca vine de la-Acel sfânt,
Căci omul a uitat de Creator.
Se clatină pământul pe orbită,
Ca semn căci Dumnezeu ne profeţeste
Atenţie, la inima-ngâmfată!
Care se crede că ea cucereşte.
Căci Dumnezeu iar varsă a cerului mânie
Ca rodia ce cade peste plante!
Căci oamenii sunt plini de lăcomie,
Uitând de Dumnezeu şi de dreptate,
Pornesc la drum fără să se oprească,
Din agonia lor, ce i-a robit!
Eii, au uitat, că-n patria cerească
Nu este loc pentru ce au trudit!
Este momentul să îţi faci socoată,
Şi de lucrezi , vezi să lucrezi cinstit
Căci Dumnezeu vrea inima curată,
De tot ce omul a ajuns robit.
El nu e împotrivă să munceşti,
Pe-acest pământ, plin de amărăciune
Cuvântul Sfânt aşa îl împlineşti,...
Cu trudă câştiga-vei tu o pâine.
Dar mai întâi să cauţi împărăţia
Şi să lucreze pentru Acel iubit.
Căci pe pământ rămâne bogăţia
Dar pentru Domnul vei fi răsplătit.
Treziţi-vă doar azi din amorţeală
Şi cugetaţi la ceea ce vă spun,
Căci Dumnezeu nu mai stă la tocmeală
El poate să prefacă totu-n scrum.
Întoarceţivă astăzi, cu căinţă,
Cum a făcut Ninive, în vechime
Şi poate mai primi-vom o speranţă
Să fim scutiţi, în vremea care vine!
Deci lasă-te lucrat de Dumnezeu
În punctele care duc la pierzare!
Să poţi urca spre marele-apogeu
Uitând de lume-aceasta pieritoare.
Stai, dar, pe stânca unde Te-a urcat,
Acel ce-şi face din vânt slujitor.
Căci pentru tine cerul a păstrat,
Un loc ce-i pregătit de Salvator.
O scurtă vreme mai e de-ndurare
Pentru acei ce vor eternitatea!
Nu amânaţi, căci mâine o strigare,
Va proclama venind Divinitatea.
Şi prea târziu va fi atunci, amice;
Să spui că încă nu eşti pregătit
Nimic nu pierzi, vino să fii ferice!
Acum ,aici şi-n locul pregătit.
15.05.2008 10:11:45gl