În zadar din pântecele mamei tale te-ai născut
Dacă într-o nepăsare oarbă ai crescut,
În zadar ai fost înzestrat cu doi obraji şi-o gură
Dacă limba ţi-e spurcată, blesteamă şi-njură.
În zadar frumos ca un soare eşti
Dacă faţa ta nu e sfântă ca cele îngereşti,
În zadar sufletul tău din fericire s-adapă
Dacă nu bea din izvorul Lui nesecat de apă.
În zadar ţi-e totul înţeles şi ştiut
Dacă numele Lui nu ţi-e cunoscut,
In zadar se desprind săgeţi de înţelepciune - dese
Dacă sfânta Scriptură, în tine, nu se toarce şi se ţese.
În zadar îţi zdrobeşti oasele muncind
Dacă soarele neprihănirii nu-l vezi răsărind,
În zadar mâna ta dovedeşte că eşti harnic
Dacă nu găseşti de cuviinţă să fii darnic.
În zadar îţi pui deoparte, numărând fiecare ban
Dacă, fără să-l ai pe Dumnezeu, a mai trecut un an
În zadar sume mari în contul tău se-adună
Dacă tu nu zbori spre a Veşniciei cunună.
În zadar porţi un preţios veşmânt
Dacă pentru cel lovit n-ai un cuvânt,
În zadar pentru tine soarele răsare
Dacă n-ai aprinsă o iubire pentru fiecare.
În zadar treci cu uşurinţă peste orice chin
Dacă pentu văduve şi orfani tu nu oferi alin,
În zadar îţi sunt zilele netulburate
Dacă din tine nu poate fi stoarsă bunătate.
În zadar lupţi mereu şi nu te dai învins
Dacă de Dumnezeu nu te laşi atins,
În zadar te făleşti că ai de toate
Dacă nu porţi crucea smereniei în spate.
În zadar ţi-e viaţa consemnată pe hârtie
Dacă nu te străduieşti să naşti modestie,
În zadar pe fruntea ta împlinit scrie
Dacă nu apuci calea înspre Veşnicie.
În zadar comori ascunse ai descoperit
Dacă pe Dumnezeu, de atâta timp, nu l-ai întâlnit,
În zadar ca pasărea în zbor îţi întinzi aripa
Dacă alături de Dumnezeu nu ţi-ai trăit clipa.
În zadar îţi arunci privirea-n Sus
Dacă a ta credinţă de mult a apus,
In zadar cauţi spre lună să ţinteşti,
Dacă dezlegat de lanţurile păcatului nu eşti.
În zadar pentru tine cerul e fără nori
Dacă la tot pasul calci pe-o mulţime de flori,
În zadar simţi puterea gloriei fierbinte
Dacă de Tatăl ceresc nu-ţi mai aduci aminte.
În zadar îţi sunt zilele vesele, fără dureri
Dacă precum o frunză uscată tu pieri,
În zadar ţi-e dat să trăieşti liniştit
Dacă anii din viaţă, pe căi strâmbe, i-ai irosit.
În zadar colinzi lumea-n lung şi-n lat
Dacă prin faptele tale de neascultare eşti legat,
În zadar inima ta voioasă, orişiunde, cântă
Dacă nu proslăveşte lucrarea sfântă.
În zadar pentru tine păsările îşi au ciripirea
Dacă ţie nu-ţi mai încântă auzirea,
În zadar e plin de cântece armonioase
Dacă tu trăieşti prin păduri umbroase.
În zadar vezi albastrul din apa lină
Dacă acolo nu regăseşti lucrarea divină,
În zadar eşti purtat pe valuri în legănare
Dacă inima ta nu bate pentru Dumnezeu cu înflăcărare.
În zadar pentru tine câmpul întins e verde
Dacă prin buruieni viaţa ţi se pierde,
În zadar ţi se închină gingaşele viorele
Dacă tu nu eşti gata să simţi împreună cu ele.
În zadar Cuvântul frumos ţi se pare că este
Dacă tu îl asculţi şi-l citeşti ca pe-o poveste,
În zadar ţi-ai făurit, creştine, un crez
Dacă ţi se pare prea greu să-l urmezi.
În zadar că nu ai fapte rele poţi spune
Dacă nu te pleci pe genunchi în rugăciune,
În zadar respecţi datini şi obiceiuri în viaţa ta
Dacă locul Lui e ocupat de altceva.
În zadar crezi întro maică preacurată
Dacă ai uitat că Dumnezeu cel Sfânt ţi-e Tată,
În zadar eşti prezent la sărbătoarea creştinească
Dacă inima ta pentru Dumnezeu nu stă să plesnească.
În zadar ţi-ai trăit viaţa aşa cum ai dorit
Dacă fără să-l cunoşti pe Dumnezeu ai îmbătrânit,
În zadar ai avut un nume pe pământ
Dacă fără Dumnezeu ai ales să intri în mormânt.