Numele Lui se întinde peste dealuri,
Se aude ca un sunet apropiat,
Cheamă-L pe El să liniştească valuri,
Atunci când ţi-e sufletul împovărat.
Peste adâncul nemăsurat al unui ocean
Cheamă-L pe El şi va veni,
Când noaptea tremură, El are un plan
Şi ştie freamătul acela a-l opri.
Când eşti aproape de cărarea rătăcită
Şi umbrele ei dese te ispitesc,
Cheamă-L pe El, să-ţi fie credinţa întărită,
Căci crengile Lui înflorite te hrănesc.
Sunt atâtea dureri nemângâiate,
Oameni ce nu mai râd ca altădat’
Cheamă-L pe El să lumineze trista noapte,
Să spulbere mirosul de durere adunat.
Câmpiile de astăzi sunt tot mai ofilite,
Înconjurate de ziduri înalte de suferinţă,
Sub presiunea păcatului sunt strivite,
Cheamă-L pe El s-aducă biruinţă.
De fructe otrăvite pomii sunt încărcaţi,
S-a strâns în ei un foc al urii,
Tu, spre zările curate să te înalţi,
Cheamă-L pe El cu toată forţa gurii!
A lumii temelie e gata să se prăbuşească,
Căci arde măcelărită de neascultare,
Cheamă-L pe El să reclădească,
Să-nlăture răul printr-o schimbare.
În fiecare ceas porţi un război,
Cu riscul de-a cădea ca pradă,
Cheamă-L pe El, să te amestece printre eroi
Pe culmi înalte, la a Cerului sfântă paradă.