NU VREAU SA UIT
Evrei 12:2
„Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre,
adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte,
a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea,
şi stă la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu."
*****
Nu vreau să-mi amintesc de vremea...,
De zile când de păcat eram înlănţuită.
Când lumea îmi ţinuse-n somn vrerea
Şi nu vedeam cum pot fi izbăvită.
Şi cugetul şi mintea erau înceţoşate,
Eram făptură cu pasuri disperate.
Până-ntr-o zi când zori îmbrăţişate
Cu dragostea, mi-au dat libertate.
Nu vreau să uit acea zi minunată...,
Când s-au clătinat stâlpii nelegiuirii,
Şi-n cer era sărbătoare, c-o păcătoasă
Prin credinţă făcea legământ mântuirii.
Şi-un nou veşmânt ţesut din îndurare,
Primit-am spre înălţimi ca să m-avânt.
Fereastră mi-a deschis peste hotare,
S-ajung la uşa umilinţei unui Sfânt.
Cuvântul cald şi dulce pentru suflet,
Mi-a arătat că drumu-i ascultare.
Să stau în veghere la al meu umblet,
Pe drumul pe care a scris Isus, iertare.
Nu vreau să uit că Isus a suferit crucea,
Ca eu să am parte de-a mântuirii bucurie.
A suferit pentru mine dispreţul şi ruşinea,
Cu o iubire divină, ce stă veşnic mărturie.
Amin!