NU PLINGE ! 19.05.2008
Petru Coman
Am ascultat mereu si-am cugetat de-atatea ori,
Vazand crestini zdrobiti de lacrimi si dureri
Ei sufereau cu duhul frant si fara de puteri
Plangand, doreau ca cineva sa-i scape de poveri.
Chiar si mai mult ca rana s-o vindece candva,
Ar fi dorit, "durerea", mai mult ca altceva,
Sa-o-mpartaseasca, sa o spuna si sa-nteleaga cineva
Caci sufletul ranit, mahnit e greu de-a suporta.
Isus, trestia franta nu-o rupe, nu o va zdrobi
Caci sufere cu tine cand nu mai poti vorbi.
Lacrimi, dureri, tristete pe fata mamei se ivi
Cand spre mormant ducandu-si fiul Isus o intalni.
Isus stia ca-i vaduva, nu are nici un ajutor
Decat sperante naruite si nici un viitor
"Nu plange" zice Domnul cu glas mangaietor
De racla se atinge cu brat izbavitor.
"Tinere scoala-ti spun" rasuna a Lui voce
Iar mortul se ridica, vorbeste si se duce...
Cei din Nain sunt veseli, pot racla s-o arunce
Ca fiul, mama ’s bucurosi, durerea n-o mai duce.
Petru e-un alt exemplu ce lepadarea plange
Pe-obraji siroaiele de lacrimi durerea i-o aprinde
Cu suflet trist, cu duh mahnit puterea nu-i ajunge
Sa poata-nlocui caderea; si inima din piept se frange.
Zdrobit, cazut, el plange iar plansul cu amar
Le-a fost la multi o pilda cari au cazut din har,
Care-au dorit intoarcerea prin jertfa din Calvar
Primit-au nu doar reorienterea, ci si iertarea drept margaritar.
De esti lovit, mahnit sau chiar de esti zdrobit
De multele necazuri ce nu te-au ocolit,
Mai ai un sprijin tare in Domnul care s-a jertfit
Priveste-L cu nadejde si vin’ la El smerit.
Am ascultat si-am meditat la multi ce-n incercari
Doreau sa fie "tu" langa ei caci nu aveau puteri
Sa se-ntareasca si sa se ridice, aveau cu ei dureri,
Fii gata sa le spui: "Nu plange"! Adu-le mangaieri. Amin