Mă urc pe-o scară de har,
Mă opresc,
Privesc iar pământul murdar ,
Apoi prin ceaţă pornesc
trec norii cei grei
mă lovesc!
Dar sunt nemişcat,
cineva pe o rază de har
m-a luat,
am trecut de obstacol
şi iar mă opresc....
Şi privesc.
Am ajuns,
mai presus decât norii,
purtat fiind de vânt,
obstacole iar întâlnesc!
Ce-n mine puternic lovesc,
Dar sunt nnemişcat
Căci din cerul înalt
O fiinţă-a venit
Din zenit!
Şi m-a sprijinit.
Apoi iar pornesc,
O ploaie de stele-ntâlnesc,
Şi-mi şoptesc,
Mai ai doar puţin,
Vei sfârşi în curând al tău drum.
În cerul sublim.
Cu Acel ce-i stăpân.
Drum bun.