cu capun jos linga piriu
fosneste spic cu spic in holdele de griu
si lanul tot era frumos
de spicele plecate-n jos
dar undeva la margini de ogor
linga o tufa de mohor
un singur spic sta indraznet
cu capu-n sus privind semet
si vintul adia senin
intre-un mohor si intre-un spin
spunind el singur despre sine
ca nu mai e nimeni ca mine
mai inaltat si mai semet
privind spre soare cu dispret
gindind ca eu pe toti intrec
nu stie nimeni ca sint sec
amin