Dragostea, e o melodie

Dragostea, e ca o melodie dulce, fără de
cuvinte,
Şi frazele prea înalte, aici nici cînd, nu trebuiesc.
Dragostea, e o privire  blîndă, sfîntă şi smerită,
Ea este în fapte bune şi-n cuvinte, ce încălzesc.

Dragostea, e ca un foc mereu aprins, ce nu se stinge,
Ea poate orice suflet, cît de rece să încălzească.
Dragostea, nici cînd nu împrăştie, ci numai strînge,
Şi face, ca tot ce e în jurul ei, frumos, să crească.
 
Dragostea, nu are nici odată un drum prea lung,
Ci totdeauna-i scurt, iar timpul în felul ei măsoară.
Şi o găseşti mereu aproape, de toţi acei ce plîng,
Ca lacrimi de pe ochi să şteargă, şi orice întristare.
 
Dragostea, e ca o poiezie dulce, fără de cuvinte,
Şi ea aleargă la orice inimă ce plînge, ca să o aline.
Ea veşnic iartă, nici cînd nu-şi mai aduce aminte.
Iar răul, dragostea, îl răsplăteşte, doar prin bine.

Dragostea, nici cînd nu cere, ci dă cu mînă largă,
Nu-şi caută folosul său, ci totdeauna se jertfeşte.
De vrei să fii iubit, dragostea în inimă să-ţi ardă,
Şi ce ţie îţi doreşti, apropelui să-i faci, grăbeşte.

Dragostea, e cea mai scumpă, ea e o mare
bogăţie,
Şi cine-o trece pe alături, viaţa-i în zădar trăită.
Lipsit va fi de dragostea liu Dumnezeu, o veşnicie,
Căci jertfa lui Isus, la Golgota, a fost nepreţuită.

*********