La o şedinţă mondială
De ateism, un ateu,
Voia să convingă oameni din sală,
Că nu există Dumnezeu.
- Vă rog nu credeţi, e-o prostie..
Avem atâtea cărţi de ştiinţă
Nu este iad, nici veşnicie,
Şi nici în cer suprema fiinţă.
Am să dovedesc acum,
Că ce spun e realitate,
Iar la urmă în comun,
Îmi veţi da dreptate.
Şi ateul convingător,
Cuprins de o mândrie mare,
Începu ca Goliat pe Creator,
Să-l hulească tare!
Când din sudalme s-a oprit,
Încet şi foarte tacticos,
Spre ceasul lui el a privit,
Şi de la mână şi l-a scos.
- Dacă există Dumnezeu, acolo sus,
Îi dau cinci minute voie să mă pedepsească,
Să trimită pentru hulele ce-am spus
Un fulger ca să mă trăsnească!
Mulţimea-n sală adunată,
Când timpul s-a epuizat,
Privea la scenă... ca şocată
Dar, nimic nu s-a-ntâmplat.
- Timpul iată a trecut,
Ce vă spuneam eu?
Zise ateul - aţi vazut?
Nu există Dumnezeu
............
După un timp de la această adunare,
Ateul a primit un mesaj fierbinte,
De la un misionar oarecare
Sper, să-l ţină minte.
Ascultă dragul meu ateu,
Ai cunoştinţele pierdute.
Dragostea lui Dumnezeu,
Nu se epuizează-n cinci minute!
Brisbane 7 /6/08