Pe pamant sufera spicul,lanurile-s insetate.
Nimeni nu se roaga inca,dorm strajerii in cetate.
Lacrimi nu mai cad sau, poate, nu le mai vedem cazand,
Prea putini se roaga astazi sa coboare Duhul Sfant.
Ornicele lumii-n cantec suna ora nevegherii,
Inselati de-un zvon de pace si-au inchis ochii strajerii.
Stau atatea sa se-ntample,profetii de mult prezise,
Duhul Sfant vrea sa coboare,dar sunt usile inchise.
Se mai zaboveste inca, nu e pregatit poporul,
Lanul sufera de sete si nu poate sparge norul.
Rugaciunea e putina, strigatul spre cer e soapta,
Vorba cata e de multa, prea departe e de fapta...
"Cereti de la Domnul ploaie!", se aude o strigare,
Secerisul e aproape,lanul freamata sub soare.
"Cereti Duhul Sfant, si cereti o masura indoita",
Picaturi de har cadea-vor peste inima zdrobita.
Fulgera prin anotimpul ploilor imbelsugate,
Se deschid zagazuri gata sa se verse-n plinatate.
Ploaia-nseamna biruinta,revarsare de putere,
Va primi fagaduinta cine in credinta-o cere.
Trece timpul rugaciunii,peste veac se lasa seara,
Trece peste fruntea noastra ingerul cu calimara.
Cine va putea cunoaste daca este scris in carte?
Cine a pazit porunca ,s-o pazeasca mai departe.
Cat nu trecem de hotare,cat n-apune ziua milei,
Cereti de la Domnul, astazi, sa adape setea gliei,
Sa reverse in torente ploaia Duhului Preasfant:
Ploaia-nseamna sigilare intr-un vesnic legamant.