BUNATATEA TA
Tit 3: 4-6
„Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu,
Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni,"
„El ne-a mântuit, nu pentru faptele,
făcute de noi în neprihănire, ci pentru
îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou
şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt,"
„pe care L-a vărsat din belşug peste noi,
prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru;"
*****
Bunătatea Ta cea mare, n-are limite-n iubire,
Ai scos din nimicnicie şi pe hoţ şi pe trădător.
N-ai lăsat nici ucigaşul ca să meargă la pieire,
În nemărginitul Har, ai dat îndurare tuturor.
Ai ales ca să ne scoţi din mocirlă şi păcate,
Să ne smulgi din neantul care duce-n moarte.
De bunătatea Ta cea mare, fiecare s-aibă parte,
Ai ales să speli vina, ce de ceruri ne desparte.
Prin jertfa vieţii Tale în a omului-ntrupare,
Ai lăsat a cerului meleaguri, dar nu-n zadar,
Ai deschis omului calea spre veşnică iertare,
Plin de milă, plin de Har şi de al iubirii jar.
Bunătatea Ta cea mare sufletul meu l-a iubit,
Chezăşie stă crucea unde sângele Tău a curs,
Unde-n chinuri groaznice, ai fost răstignit.
De-atunci veacuri spre mântuire s-au scurs,
Ajută-mă Doamne să pricep răscumpărarea,
Să-nţeleg bine jertfa vieţii spre sfinţirea mea,
Să nu se-ndepărteze de mine neprihănirea,
Al veşniciei iubire divină, clar să pot vedea.
Amin!