NU RESPINGE CHEMAREA
Luca 19:35
„Şi au adus măgăruşul la Isus.
Apoi şi-au aruncat hainele pe el,
şi au aşezat pe Isus, călare deasupra."
Ioan 12:12-13
„... o gloată mare, care venise la praznic,
cum a auzit că vine Isus în Ierusalim,
„a luat ramuri de finic,
şi I-a ieşit în întâmpinare, strigând:
"Osana! Binecuvântat este Cel ce vine
în Numele Domnului, Împăratul lui Israel!""
*****
Călare pe mânzul unei măgăriţe,
Intră-n cetate cerescul Împărat.
N-aintea Lui se-aştern mlădiţe,
De finic, palmieri, covor presărat..
Dar Isus plânge pentru cetate,
Pentru mulţimea ce se-mbulzea.
Ierusalimul, împietrită celebritate,
Ceasul încercării nu-l înţelegea.
De-ai şti Ierusalime, ce te aşteaptă,
Nu te-ai lăsa cuprins de nepăsare?
Vremuri grele, la tine se-ndreaptă,
Pe mame, copii, o vai, ce-ntristare!
Ce durere, ce jale, stă la pândă!
C-ai respins azi pe Salvatorul.
N-ai-nţeles chemarea Lui sfântă!
La moarte-L condamnă Soborul.
Isus, El e Mielul de jertfă, ce se cere
Pentru-al omenirii păcat, crucificat.
Fără murmur stă gata de-njunghiere,
Întocmai cum Scriptura ne-a precizat.
Se stinge ca o lumină muritoare,
Cutremurând tot pământul sleit.
Apoi se aprinde ca Veşnicul Soare,
Şi dă viaţă celui pentru care-a murit.
Nu respinge chemarea, ce astăzi
Se aude ş-o mai poţi auzi desluşit.
Deschide-ţi inima, poate astăzi,
E ultima zi în care, poţi fi izbăvit.
Dă Slavă, Celui ce-a răpus moartea,
Lasă-te cuprins de mântuirea Lui.
Cântă-I Osana, urmează-I Calea,
Care Te duce-n Împărăţia cerului.
Amin!