INTERVENTIE DIVINĂ (3)
Nu puterea mea mă scoate
Din primejdia cea grea
Nici din stările de moarte.
Este unul care poate
Energie să îmi dea.
Nu înalta-ntelepciune
Mă ajută-n încercări
Sau în greaua misiune
Nici sub crunta presiune
Care naste întristări,
Nu experienta multă
Mă scapă din uragan
Din plasa celui ce insultă
Si de Mîntuitor n-ascultă
Căci Îl consideră dusman,
Ci-n valuri grele si-n furtună
Când, parcă, nu mai sunt iesiri
Când vin cei răi să se opună,
Proiecte rele să-mi propună
Am de la Tatăl deslusiri,
El intervine-ntotdeauna
Ca nu cumva să fiu luat
De-atacul ce vine întruna
Să-mi ia nădejdea si cununa
Să fiu de Cer îndepărtat...
Eram sfârsit de-ngrijorare
Si nu stiam ce va urma
Dar am primit înviorare
Si-avânt să lucru cu ardoare
Si plânsul să îl pot curma.
Îmi amintesc de situatii
În care eram disperat
Infernul îmi lansa ovatii
Până când mâna sfintei gratii
Din cazne m-a recuperat.
De sunt, azi, teafăr, pe picioare
Eu nici măcar un merit n-am
De n-ar fi fost Acela care
Mă scapă din necazul mare
În beznă densă rămâneam.
Ce har măret si ce favoare
Dreptul Stăpân îmi dă mereu
Din cea mai cruntă strîmtorare
Mă scoate iar la sărbătoare
Ce Tată bun! Ce Dumnezeu!
24 Iunie, 2008