Încercând să mă urc pe o scară de har
m-a oprit un amar!
Dar în mine se-aprinse un jar
Şi-am pornit să muncesc pe hotar!
Încercând să fac bine la semenii
La acei ca de cremenii
Am primit eu ocară şi spinii
Dar prin lacrimi simţii două mâini
Două mâini dintr-o lume cerească
m-au luat dintr-o lume firească
s-au întins să mă izbăvească!
Şi-am simţit iar iubirea frăţiască.
Încercând să trăiesc eu zmerit
Mândria aduse-un cuvânt
Dar veni-ta Isus din zenit
mi-a şoptit să alung al mândrie-i cuvânt.
Încercând să muncesc pe ogorul Cel sfânt
Lenevia la mine-a venit
Şi-mi spunea: Nu munci aşa mult!
Dar eu de Domnul ascult.
Încercând să iubesc eu mai mult
m-a oprit un tumult!
Dar la mine ajunse-un cuvânt
m-a-nvăţat să iubesc pe pământ.
Şi de-atunci eu ajuns-am iubit
Căci Isus la mine-a venit
Din păcat am fost izbăvit
Cu Isus eu de-atunce trăiesc fericit.
Amin