CREDINTA SUPUSA ASCULTARII
Matei 11:29-30
„Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine,
căci Eu sunt blând şi smerit cu inima;
şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre."
„Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară."
*****
"Ia jugul meu că-i bun", îmi spuse Isus şi sarcina uşoară,
Şi-am încercat din greu să trag la jug, cu forţa mea.
Dar luptele erau grele şi piedicile deveneau o povară,
Blândeţea mă ocolea, odihnă sufletul meu nu găsea.
Şi într-o zi, când valuri mari mă-ncercau cu putere,
Căzută-n deznădejde, fără vlagă cu lacrimile şiroaie,
Am văzut un Tată străpuns de a mele păcate şi durere.
Câtă iubire! Flacăra ei, inima mea de piatră o-nmoaie.
Mă văd dezgolită, descopăr falsitatea credinţei mele,
Aflu de ce şi unde am căzut. Inţelepciunea-mi deşartă,
M-a făcut să cred în forţele mele, în momentele grele.
Şi-ncet nevegherea făcea inima de Isus să se despartă.
Povara era grea, zdrobitoare, n-aveam putere s-o duc,
Neveghearea îmi făcea viaţa amară, îmi vinea să fug.
Şi deodată-n disperarea mea, m-am simţit singură cuc.
Slăvit fie Domnul că a tras o brazdă cu sfântul plug.
Târziu am înţeles că la jug, Isus cu mine vrea să tragă,
Şi sarcina mea să-mi fie uşoară, trebuie să las-n inimă
Blândeţea şi smerenia să lucreze-mpreună ziua întreagă.
Şi rugăciunile mele să poarte mărgăritare de lacrimă.
Dar nu prea târziu, plângea Duhul cu negrăite suspine,
Despica ceaţa sinelui, care nu mă lăsa-se să văd desluşit.
A-nceput să crească un dor energic după veşnicie-n mine,
Şi-am renunţat să mai fiu ca un om de speranţe părăsit.
Isus a pus sămânţa credinţei în brazda bine desţelenită,
Să fiu gata pregătită, să fac tot ce prin Cuvânt îmi cere.
Duhul Sfânt mi-aratat cât de mult sunt de Isus iubită,
Credinţa mi-a-nfiripat-n inimă a veşniciei convingere.
Am înţeles cât de anevoie mi-e pasul în neascultare.
Jugul e bun, sarcina mea e uşoară, când inima mea se lasă
Cuprinsă de blândeţe, smerenie şi-n deplină ascultare,
Urmez paşii pregătiţi de Isus, pe drumul ce duce Acasă.
Splendori cereşti s-au deschis când m-am lăsat condusă,
În jugul în care, Isus ducea povara cu braţe puternice.
În bunătatea Lui am învăţat în toate să-I fiu supusă...
Să-ndrăznesc să-mi port cu destoinicie a mea cruce.
Şi nici o-ncercare nu mai vine peste ale mele puteri,
Căci Domnul nu dă mai mult decât putem noi duce.
Şi biruinţa triumfă chiar şi-n cele mai grele-ncercări,
Căci însuşi Isus, câtre victorie pas cu pas ne conduce.
El mă poartă pe braţe cu har, ca pe o fiică de Împărat,
Mă plec la-nchinare cu nădejdea, deplin încredinţată
Că El mă curăţeşte, mă-nţelepţeşte şi de tot m-a iertat.
Şi starea mea lângă El, va fi neprihănirea de El dată.
Nu mă m-ai lupt cu vântul prinsă-n vraja nepăsării,
Căci picioarele mele pe stâncă stau, întărite de har,
Vlaga mea prinde putere-n credinţa supusă ascultării,
Aprinsă-n focul mântuirii primită moştenire, în dar.
*****
Isaia 41:10 „nu te teme, căci Eu sunt cu tine;
nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău;
Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor.
Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare."
Amin!