Mă cuprinde adesea fiorul
Când văd cu câtă nepăsare
Se-ndepărtează de cer omul,
uitând mereu de Salvatorul
Şi nu i-a seama la strigare!
Nu i-a aminte la Cuvântul
Care-I descris în sfânta carte,
Se zbate, lucră el pământul,
întocmai cum spune Cuvântul
Uitând de sfânta libertate!
Îl înfăşoară munca zilei
Ca un paianjen, prada lui,
Şi cade-n patima robiei
uitând de locul veşniciei,
Uitând de slava Domnului.
Uitând că suntem călători
În lumea-aceasta trecătoare,
Şi locul nostru e-nsplendori,
nu cu acei ce-s muritori!
Căci noi am primit liberare.
Fii dar puternic în gândire,
Şi înţelept ca Solomon,
Să poţi lucra cu dăruire
pentru Acel ce din iubire
A renunţat la sfântul tron.
Să fii legat de locul Sfânt
Şi să lucrezi doar cu folos
Căci tot ce este pe pământ
va dispărea suflat de vânt
Când va veni Isus Cristos.
Cerul, pământul, vor dispare,
La glasul Tatălui ceresc,
Ce-ai adunat în alergare
în cer nu vor avea valoare!
Căci este-un loc Dumnezeiesc.
Aleargă dar pentru Cristos
Munceşte pe al Lui ogor
Şi vei găsi că-i de folos
acolo-n cerul Glorios,
Cu-Acel ce E Mântuitor.
Amin