mie frig si dor de casa
in iarna vietii mele
singuratate-ai sumbra
si vinturile-s rele
amarnic urla lupii
in sufletul pustiu
in haite-nfometate
sa sfisie cei viu
a mairamas nadejde ?
de cauta-s-o-nconjoare
in suflet so distruga
puternicele fiare
cazut in neveghiere
ajungi la disperare
cind vezi ca vintul bate
si bate se-nteteste
si nemilosul crivat
nicicind nu se opreste
falangele de gheata
cuprinde armonia
si riuri si izvoare
si toata romania
nu-i zidu de-nchinare
nu-i omul din spartura
e doar destrabalare
blestematii si ura
mor oamenii de bine
si se-nmultesc golanii
tot omul tot romanul
vrea doar sa-si stringa banii
cit despre pocainta
modernizeaza-ntruna
sperind ca acolo-nceruri
tot vor primii cununa
un fulger ce despica
pe ceruri rabufneste
minia se aduna
si vintu se-nteteste
gasiva domnu oare
credinta pe pamint
caci oamenii isi lasa
si arunca tot cei sfint
chemati rominii inapoi
sa nu mai stea straini si goi
intoarcete la dumnezeu
poporul meu...si tu si eu.
mai tare ce ma doare
si pling mereu mereu
e ca dintre toate acestea
o vina am si eu
din suflurile sfinte
cu care ma-nconjori
te rog isuse doamne
in suflet sa-mi strecori
o raza de iubire
ca sa te port mereu
cu mine primavara
si in sufletul meu
amin