VESTITI RAPIREA
Apocalipsa 11:13-14
„În clipa aceea s-a făcut
un mare cutremur de pământ,
şi s-a prăbuşit a zecea parte din cetate.
Şapte mii de oameni au fost ucişi
în cutremurul acesta de pământ.
Şi cei rămaşi, s-au îngrozit
şi au dat slavă Dumnezeului cerului."
„A doua nenorocire a trecut.
Iată că a treia nenorocire vine curând."
****
Pe-ntinsul pământ, pucioasă şi foc,
Ape otrăvite, cu toate la un loc,
Vorbesc de dureri cum nu au mai fost.
Gog din ţara Magog, porneşte cu foc
Spre Israel, cu alte popoare la un loc,
Cu un cutremur, cum nu a mai fost.
Duhuri rele strânse-n Armaghedon,
Se prăbuşesc cu marele Babilon.
Sub scaunul de domnie al Marelui Domn.
Oamenii vorbesc de pace şi nu e pace,
Şi norul vesteşte a sfârşitului soroace.
Arşiţa pustiirii atinge, ţinuturile toate.
Pe-altare rugăciunea, aţipeşte desori,
Toropeala cuprinde fraţi şi surori,
Şi focul pe-altar se stinge, de multe ori.
Nemulţumirea împietreşte duhul,
Ispita-n inimi împărţite, rupe scutul
Şi dezbinarea-şi desfăşoară arsenalul.
Şi-n miezul nopţii, păcatul veninos
Cuprinde pământul cu întuneric gros,
Vino la HRISTOS, omule păcătos!
Nu mai sta în nepăsare, timpul a fugit,
Firul vieţii tale, cu totul s-a-nnegrit,
Vino, azi la Domnul, să poţi fi izbăvit!
Alungă gândurile rele care-ţi vin,
Aduse de rafale de vânturi cu pelin.
Ce dezlănţuie ale duhurilor rele venin.
Nu lăsa să te înşele duhul necredinţei,
Deschide larg uşa, grabnic pocăinţei.
Lasă loc în inima ta, roadelor credinţei.
Fugi de lumea frământată de viclenie,
Să-ţi vadă ochii bine, Sfânta Împărăţie.
Să-l iubeşti pe Isus, acum şi-o veşnicie.
Te-ndemn caută milă la Isus, grabnic
Să n-ajungi să regreţi totul amarnic.
Să poţi sta la masă cu El, la praznic.
Să primeşti mană din cereasca miere,
Nu sta, vino azi la DOMNUL şi cere
Să-ţi dea apa care-nvie şi multă putere.
El te cheamă, nu sta indiferent şi rece
Harul te-mbie, vremea mântuirii trece.
Nu lăsa necunoştinţa-n haos, să te-nece.
Ne lămureşte însăşi Cartea Sfântă.
De aceste semne, care azi se întâmplă,
Că-i cea din urmă eră, totul ne anunţă.
Recesiunea-n galop, colaps declanşează
Şi-n cele mai bogate ţări şi mai de vază,
Puternica lor economie, derivă lucrează..
Neagra-nfometare cuprinde deşertul,
După cum a vorbit în vechime profetul.
Boli noi tot vin, parcă răul nu-i destul...
Sida, holera chiar ciuma, ravagii fac
Aviara şi cancerul strâng moarte-n sac
Minutele celui din urmă ceas se desfac.
Priviţi în sus, cerul zi de zi ne vorbeşte,
Cuvântul ne struneşte şi ne pregăteşte,
Să-nţelegem vremea, ce ni se vesteşte.
Cartea sfântă, ne zice de vremea ce apune
Şi despre pregătirea de răpire, ea ne spune.
Pocăinţa, să ne-adune-n duh la rugăciune.
Profeţiile toate, cer omului pocăinţă,
Fapte bune, strânse cu multă credinţă.
Dragostea să-mbrace-ntreaga fiinţă.
Nu te lăsa omule condus de a ta fire,
Trezeşte-te! Priveşte a cerului strălucire,
De unde curând, vine pe nor al tău Mire.
Priveşte omule în sus, primeşte îndemnul
Ce-a insuflat în Noul Testament, Domnul.
Să cunoşti falnicului eveniment, semnul.
Semnul e şi zborul rachetelor spre planete,
E armata cu soldaţii înarmaţi pe-ndelete.
E vântul ce bate în al primăverii noi, plete.
E frunza verde şi floarea de smochin,
Pe aripile vremii mărgăritare cu suspin.
Semnele venirii lui Isus, una după alta vin!
El nu va zăbovi. Hai fiţi cu toţii gata!
Strigaţi ca să răsune cerul: „Maranata!"
Domnul Slavei va aduce cu El, răsplata.
Voi botezaţi în apă, în sfânt legământ,
Grăbiţi şi urmaţi îndemnul Duhului Sfânt,
Să zburăm cu toţii, de pe-acest pământ.
Îmbrăcaţi haina fecioriei, timpul trece,
Fiţi ca cele cinci înţelepte din cele zece.
Neprihănirea voastră, toate să le-ntrece.
Cu ulciorul plin cu ulei şi candela aprinsă,
În aşteptare, flacăra ei să nu fie stinsă.
De-al rugăciunii har să fie toată cuprinsă.
Voi, fii ai Tatălui Divin, solii mântuirii,
Sunaţi tare din trâmbiţe, e vremea trezirii!
Sunaţi cu măiestre, anunţaţi clipa răpirii.
Trâmbiţa să răsune ca să dispară somnul,
Să audă bine toţi, că vine curând Domnul!
S-aştepte toată adunarea pe Mântuitorul.
Răspândiţi vestea de pe acoperişul caselor,
Să ajungă la tot omul, din orice colţişor.
Pregătit de răpire să fie întregul popor.
Nu-i departe ziua-n care, cel flămând
După neprihănire, va zbura de pe pământ.
Semnle ne spun că Isus vine, mai curând.
Din cer toată strălucirea-n nor de slavă,
Va strânge-ntreg poporul ca-ntr-o navă,
Va ridica Biserica din lumea-ntreagă.
Răpiţi la cer ca Enoh, ridicaţi ca şi Ilie
În carul de foc spre-a cerului eternă glie.
Spre fericitul rai, în a Domnului Împărăţie.
Ca nişte porumbei zbura-vom fericiţi,
Cu aripi deschise, de pământ dezlipiţi.
Prin taina-n care am fost cu sânge sfinţiţi.
Mai sus de Calea Lactee, cu mii de stele,
Mai sus de Galaxii, sisteme solare şi ele,
Mai sus de clustere stelare şi nebuloase,
Mai sus de spaţiul intergalactic vidat,
În universul vizibil al Marelui Împărat.
Vom zbura spre noul Eden minunat.
Amin!