Prea târziu

În apa caldă a dupamiezii
A unui râu de undeva,
Un peşte a rămas pe gânduri,
Că ceva sus el tot zărea.

O umbră trecea peste apă,
Din când în când în sus şi-n jos,
Parc-auzi şi gălăgie,
Interesant şi curios!

Veni un peşte acum alături,
Şi-l puse-n temă şi pe el,
I-arată umbra şi îi spuse:
-Şi-afară-i viaţă c-aici la fel!

Dar peştele venit,
Îl contrazise imediat
-Cum poţi să spui aşa ceva?
Nu-i adevărat!

Aici e totul,aici e viaţa
În apă, tu nu vezi?
Hai,nu te mai gândi la asta,
E o prostie tot ce crezi.

Zicând aceasta se depărtă,
Că văzu o râmă cum coboară,
Se repezi la ia s-o-nghită
Şi de pescar fu tras afară!

A ajuns să se convingă,
Plângea acum şi se zbătea,
Dar n-a putut să mai scape,
Pentru că târziu era.

Tot nesocotind mesajul,
Bibliei ce clar ne-nvaţă,
Unii află prea târziu,
Că şi dincolo e viaţă!
Brisbane 1992