DA GLAS VOCILOR NOASTRE
Apocalipsa 21:22-23
„În cetate n-am văzut nici un Templu;
pentru că Domnul Dumnezeu,
Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei."
„Cetatea n-are trebuinţă nici de soare,
nici de lună, ca s-o lumineze;
căci o luminează slava lui Dumnezeu,
şi făclia ei este Mielul."
*****
Doamne, ascultă-ne glasul, ce abia se mai aude,
Am obosit, suntem fără vlagă şi aripile se frâng,
Lacrimile noastre îneacă gura ce-nalţă Laude,
Căci inimile noastre de dorul veşniciei, plâng.
Viaţa aripilor noastre, parcă abia zvâcneşte,
Şi Duhul Sfânt parcă ne mângâie tot mai puţin.
Slavă Ţie Doamne, că iubirea Ta nu se-opreşte.
Şi frământările iernii, de noi departe se ţin.
Dragostea dintâi, înflăcăreaz-o Doamne în noi,
Timpul trece, veghează-ne paşii să nu rătăcim.
Să nu trăim din amintiri, în vremuri de nevoi,
Pentru sfinţirea noastră, nimic să nu precupeţim.
Mila Ta, curgă şuvoi din râul salvării albastre,
Să ştim ierta şi iubi, jertfa Ta noi să ştim preţuii,
Să nu apună soarele peste păcatele noastre,
Cu semenii noştri, noi în dragoste să ştim vieţuii.
În anotimpul transformărilor noastre senine,
Şi-n primăvara înmuguririi unei vieţi sfinte,
Ai pus seva veşniciei să-mbobocească-n mine
Floarea neprihănirii, ca dar pregătit dinainte.
Dă glas vocilor noastre să se-nalţe ca un ecou
Cântarea de Slavă, o cântare a bucuriilor.
O cântare ce erupe din suflet sfinţit şi nou,
Din rodul bogat, pe semănătura rugăciunilor.
Din anotimpul florilor cu esenţe bogate,
Simţim bucuria primăverii mântuirii noastre.
Şi-n anotimpul grânelor cu miresmele coapte,
Trăim pacea unei calde veri cu raze albastre.
Pregătiţi pentru toamna serilor răcoroase,
Ca nişte pomi cu ramuri sub roade aplecate,
Spre iarna hibernărilor, amorţiri friguroase,
Sub zăpezi cu steluţele moi, albe şi delicate.
Şi razele fierbinţi a veşnicului nostru Soare,
În eterna primăvară, la viaţă nouă ne vor trezi,
Acolo unde totul e viu şi nimic nu mai moare,
Unde vom avea un trup nou, ce nu va putrezi.
Unde vor fi bucurii eterne şi cântări de Slavă,
Unde va lumina Slava veşnicului Dumnezeu,
Flacăra iubirii ce-a curs pentru noi ca o lavă,
Făclie în Templul iubirii, vom fi cu Isus mereu.
Amin!